O scurta analiza

Desi am incercat sa imi las subiectivitatea alaturi de formatia mea favorita doar in suflet, acolo unde isi va avea locul etern, am fost rugat insistent de prietenii mei in ultima perioada sa fac o analiza a asa numitelor "probleme" de care a suferit si inca pare sa sufere Barcelona in meciurile din deplasare. Desigur ca orice echipa care a intrat deja in istorie cu un stil inconfundabil si dupa atatea trofee castigate, e normal, pe undeva, sa dispara motivatia mai ales cu echipele mici din prima liga spaniola, care se mobilizeaza exemplar atunci cand joaca cu cea mai buna echipa din lume. Despre arbitri nu voi discuta, voi respecta mentalitatea Institutiei catalane de a nu vorbi despre asemenea 'balcanisme" ce oricum nu isi i-au rostul.
Principala problema cu care s-a confruntat echipa in acest sezon a fost la capitolul omogenitate, Barca a avut mult de furca cu accidentarile jucatorilor de baza, suferite in mare parte din cauza uzurii numarului mare de meciuri si a gradului ridicat de intensitate cu care s-a jucat fiecare partida. O alta problema ce deriva din lipsa omogenitatii- lucru care a si facut-o pe Barca o echipa atat de invincibila - este schimbarea deasa a modulului tactic, obligata pe de o parte de ce spuneam mai devreme dar mai ales a inovatiilor antrenorului Pep Guardiola, acel 3-4-3 care nu e deloc rau dar necesita ceva timp de pus in aplicare, mai ales pe faza de recuperare, unde mingea nu mai este "confiscata" in 6 secunde de la adversari.
Si in final voi vorbi despre o oboseala mentala a lui Messi & Co, care este una normala dupa atatia ani de concentrare si o pauza redusa, este nevoie de un mic "refresh" de care sunt sigur ca antrenorul nascut in Santpedor va sti sa aiba grija. Ce face si mai dificila aceasta perioada este si "scaderea motoarelor" in lunile de iarna, pentru acumulare atat de necesara finalului de sezon, acumulare ce a accentuat aceste inexactitati a echipei in deplasare.

"Iarna pe ulita"

Intotdeauna avem rol de sparring partner cand e vorba sa ne luam la tranta cu Mama Natura, care, indiferent cat de mult ne pregatim ne va zdrobi cu un KO, inca din prima runda. Asa s-a intamplat si iarna aceasta si asa va fi mereu, intotdeauna ne vom cauta scuze insipide si vom face matanii doar-doar mania divina isi va revarsa urgia si catre alti oropsiti.
Aici sunt banii dvs - mult recunoscuta maxima basesciana- ramasa in mentalul colectiv de 15 ani incoace, ne rade in fata mai machiavelic ca niciodata. Totii banii alocati pentru dezapezirea drumurilor se indreapta inghititi de o gaura neagra, fara a avea un efect concret in cotidian. Am ajuns sa cheltuim dublu fara nici o acoperire, fata de o tara nordica, unde acest anotimp capricios isi arata cu adevarat coltii in toata splendoarea sa, acolo unde chiar eficienta si promptitudinea autoritatilor locale este una cu adevarat laudabila.
Fireste ca nimic nu va aduce mult dorita normalitate, vom astepta din nou vremea buna sau vreo dispozitie de la FMI, ca tot jucam dupa cum ne canta colosul financiar. Vom scoate fiecare lopata din dotare si vom iesi la munca patriotica, ca tot ne face - inca in functiune - presedintele tarii, un popor de lenesi, romanul are multe defecte dar nu-i va lipsi niciodata rabdarea si speranta. Va muri cu ideea ca macar urmasii acestuia vor trai intr-o tara unde macar hotia si puincurismul vor fi niste lucruri de care sa ne amintim vag.

Nostalgie

Situatia dezastruoasa a fotbalului romanesc face parte dintr-un mare "puzzle" de probleme cu care se confrunta aceasta minunata tarisoara. Nu spun ceva iesit din comun, ba chiar totul face parte din banalul cu care se loveste vrand-nevrand fiecare cetatean al Romaniei post-decembriste.
Ca spatiul carpato-danubiano-pontic este plin de complexe si teorii ale conspiratiei, iarasi face parte din natura noastra. Vorba lui Robert Nita - traim vesnic cu ideea "ca suntem buni dar nu ne vede nimeni" - fie vorba intre noi chiar avem multe momente in care obisnuitul optimism balcanic isi face de cap cu o nonsalanta dezarmanta. Daca echipele romanesti nu intalnesc Barcelona sau Real Madrid, avem sanse cu oricine, ba chiar suntem convinsi ca vom matura pe jos cu oricare adversar, speriat doar de gandul ca va veni sa joace pe fostul teritoriu al lui Dracula.
In sinea noastra, traim din amintiri, suntem dependenti de "aparatul" nostalgiei, respirand clipele cand reprezentam ceva in fotbalul mondial, momentele cand Hagi ne facea sa respiram aerul rarefiat la inaltimea unui loc 3 in lume, sau cand Steaua pe fondul privirilor incurcate ai "politrucilor" de trista amintire, se incununa cu succes la Sevilla, regina a Europei, intr-o finala de vis cu Barcelona.
Viitorul nu are ce sa ne invete, nici macar prezentul, fotbalul romanesc inca soarbe cu aceeasi placere din trecutul glorios, ca un batran conte ce se bucura de nobletea vinului si a singuratatii sale, traind in lumea sa.

"Gaura Neagra"

Probabil ca Mass-Media a inceput sa tipe de bucurie atunci cand a fost "alimentata" cu un nou asa-zis eveniment. Nunta lui Cristi Borcea cu aleasa inimii sale a depasit orice stacheta de grobianism. Oriunde dadeam cu telecomanda de pereti, vedeam "dansul ploii" executat de mire in ciuda suporterilor dinamovisti.

Suporteri care pareau o adunatura de "iobagi" ce se uitau cu jind la masa "marelui nobil" al cetatii. Dincolo de tragi-comicul situatiei, Borcea si noua lui sotie pasesc inainte pe un nou drum, vor face din nou "naveta" Bucuresti-Miami, vor lua la rand insulele exotice, actionarul isi va aprinde in continuare linistit trabucul de la buteliile sale, si se va lauda in fata tuturor ca este cel mai "mare dinamovist" in viata!

In urma lui vor ramane sa planga aceiasi fani fanatici, aceia care vor plati sa isi vada favoritii si la bine si la greu, cu transferuri sau fara, iubirea lor ros-alba va ramane la fel de puternica.

Dinamo risca sa ramana doar cu cei doi caini de pe emblema daca va mai tolera megalomania acestui om, care a introdus acest club titrat intr-o mare gaura neagra, si stim ca de acolo nu mai iese nimeni, nici macar lumina.

Conflictul Ideologiilor

Un meci ce a avut toate condimentele posibile pentru a fi considerat din alta galaxie s-a terminat la fel ca in ultimele intalniri: patetic!

Desi cei mai mari virtuozi ai balonului au reusit sa ne incante cu o prestatie pe masura, meciul s-a sfarsit apoteotic cu "dirijorul" Realului in rolul negativ principal. Gestul de a il lovi pe "Tito" Vilanova face parte deja dintr-o lista lunga plina de "arogante" pe care Mourinho "conducatorul suprem al sporturilor de contact" il face de cand a venit in Spania cu speranta desarta ca suprematia Barcelonei va fi spulberata.

Acesta a ales calea cea mai birjareasca pentru a distruge aceasta suprematie: mai intai prin atacuri mai mult sau mai putin voalate, ironii ieftine, "armarea" proprilor elevi cu diverse procedee "artistice" ce nu au legatura cu fotbalul, si gestul care a distrus definitiv orice urma de moralitate, daca portughezul o mai detinea, este gestul prin care vroia sa arate ca Messi si Dani Alves "miros" a nespalati.

Desigur ca cei doi "put" de un pur talent o stie toata lumea, probabil ca nici Jose nu mai detine dubii dupa acest meci, dar nu vi se pare cunoscut acest gest de mahala? nu degeaba "specialul" este prieten bun cu un alt mare "special" al impresariatului romanesc Giovanni Becali, un veritabil detinator de "flegme" si gesturi de proasta crestere cu predilectie la adresa jurnalistilor Grigorie Cartianu si "Manolo" Terzian.

Cine se aseamana, se aduna, nu degeaba suntem plini de proverbe cand e vorba de firea umana. Purtarea celor de la Madrid are si circumstante atenunante, cand prinzi Barcelona in cel mai slab moment posibil si nu reusesti sa o bati, frustrarea atinge cote paroxistice, daca nu acum, atunci cand? in luna noiembrie cand catalanii sunt in deplinatatea fortelor si a formei fizice?

Pe de alta parte e de plans situatia paradoxala la care a ajuns un club ca Real Madrid, plin de merite sportive dar ramas cu o gaura neagra imensa dupa pierderea "galacticilor" Zidane & Co. care a ajuns sa "cerseasca" castigarea trofeelor prin orice mijloc posibil, luand la carma sa un om lipsit de scrupule si care isi prezinta fiecare realizare doar in interes personal.

Diferenta dintre antrenorii celor doua mari rivale este filosofia si caracterul acestora, daca Pep va ramane in istorie ca un ideolog al filosofiei clubului sau, Jose va ramane doar un simplu "vanator" de trofee la echipele unde a activat. Spiritul de a apartine unei comunitati, unei stari de spirit ii este necunoscuta lui Mourinho care va pleca candva de la Madrid fara urme de regret, asta va trebui sa inteleaga fanii acestui club, fara a avea sentimente pornite din adancul inimii pentru respectiva echipa, un antrenor nu va putea castiga dragostea si respectul suporterilor niciodata. Doar prin bani si prin legatura unui contract nu inseamna ca faci parte deja din istorie, acest loc, trebuie sa il castigi, de cele mai multe ori cu pretul de a fi umil si muncitor, etape peste care antrenorul portughez sare cu nonsalanta.

"Puzzle" mortal

Cel mai mediatizat transfer al ultimilor ani, revenirea "fiului risipitor" Cesc Fabregas pe Camp Nou s-a produs in sfarsit astazi.

Mutarea ce era asteptata cu sufletul la gura de intreaga suflare blaugrana a avut loc dupa 3 ani plini cu episoade care pareau sa faca parte dintr-un serial interminabil. Serial cu accente melodramatice inspirate din telenovelele sud-americane. Fabregas isi vede visul cu ochii, revenirea in marea familie catalana, de unde nimeni nu mai credea posibil un "come back".

Anuntul oficial va fi facut de abia luni, pentru a nu "agita apele" inainte de primul meci important al sezonului pentru Barcelona, prima mansa a Supercupei Spaniei cu marele dusman de moarte din Madrid.

Desigur despre acest caz a curs rauri de cerneala, aceasta mutare nu mai mira pe nimeni, a fost un film plin de rasturnari spectaculoase de situatie, care te-a tinut mereu in suspans dar care spre final a devenit previzilbil si plictisitor pentru oricine.

Cesc nu a venit la Barcelona ca titular batut in cuie, dar nici rezerva de lux. Pentru privitorii ghiftuiti de bere ai ligii lu' Mitica care nu sunt pusi la curent decat cu miscarile "manageriale" ale patronilor mediocri, acest lucru ar parea ciudat. Obisnuinta majoritatii microbistilor romani care vad doar 11 jucatori batuti in cuie si restul de umplutura, ar cataloga acest transfer ca unul neinspirat din partea unui jucator ce a fost multi ani de zile stimat si respectat la Arsenal Londra.

Barca este un mecanism care are nevoie mereu de piese inedite, inainte de al condamna pe Fabregas cu lustruirea bancii de rezerve, trebuie sa intrebam un om acolo cu o gandire de metronom: Pep Guardiola. Care a amintit inca de la debutul sau de "piesa" lipsa, de care avea nevoie pentru a completa acest "puzzle" mortal de pase.

Aceasta "piesa" a venit cam tarziu ce-i drept, dar niciodata nu este, mai ales cand exista o dorinta enorma din partea ambelor parti pentru a se completa reciproc.

"Succesul" in Romania

Succesul in Romania, depinde de un singur lucru, daca sti sa il faci bine, reusita este garantata